În ziua nunții, Leo arăta impecabil. Costumul bleumarin îi venea perfect și îi evidenția postura și încrederea în sine. S-a uitat mult timp la reflecția lui în oglindă și a zâmbit.
Costumul acela a costat 10.000 de dolari.
Mama lui, Marta, a strâns bani pentru el timp de trei ani. Lucra la o firmă de curățenie — se trezea devreme, se întorcea târziu și lua ture suplimentare. Leo știa asta. Dar astăzi încerca să nu se gândească la asta.
A doua zi urma să se căsătorească cu Sofia — fiica unui om de afaceri influent. Pentru el era un bilet spre o altă lume. O lume a marilor oportunități, a contactelor importante și a unei reputații impecabile.
— Trebuie să vorbim despre nuntă — i-a spus mamei sale cu o zi înainte.
Marta l-a privit îngrijorată.
— Ce s-a întâmplat?
El a oftat greu.
— Vor fi acolo oameni foarte importanți. Politicieni, partenerii familiei Sofiei. Noi am spus că ești manager. Dacă cineva află că lucrezi ca femeie de serviciu… vor începe întrebări inutile. Iar acum nu am nevoie de asta.
Ea a pălit.
— Îmi ceri să nu vin?
El i-a evitat privirea.
— Te rog să te gândești la viitorul meu. Ai spus mereu că ai face orice pentru mine.
După aceste cuvinte a plecat.
Ușa s-a închis, iar Marta a rămas mult timp în tăcere. Apoi s-a ridicat. Nu voia să facă o scenă. Dar nici nu voia să se ascundă.
În ziua nunții și-a îmbrăcat singura rochie bleumarin și a venit la restaurant.
În sală cânta un cvartet. Oaspeții râdeau, chelnerii serveau șampanie. La masa principală stătea tatăl miresei — un bărbat sigur pe el și autoritar. Lângă el era partenerul lui de mulți ani, un miliardar cunoscut.
Leo stătea la microfon, mulțumea oaspeților și făcea glume. Totul mergea perfect.
Până când cineva a observat-o pe Marta.
Un șoptit a trecut prin sală. Leo a văzut-o — iar în ochii lui a apărut panica.
A luat microfonul.
— Securitatea, scoateți această femeie afară.
În sală s-a făcut liniște.
— Leo… — a spus Marta încet. — Am vrut doar să te felicit.
El a privit-o în ochi — și a ales cariera.
— Este o neînțelegere. Vă rog, conduceți-o afară.
Paza s-a apropiat. Marta nu s-a opus.
Dar înainte să plece, s-a apropiat calm de masa cu cadouri și a pus pe ea o cutie mică și veche.
— Este pentru tine. Ca amintire — a spus ea.
Și a plecat.
Petrecerea a continuat. Muzica a început din nou, iar oaspeții s-au prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Dar Leo nu mai putea să se concentreze.
Mai târziu a intrat în apartamentul pentru miri și a deschis cutia.
Înăuntru erau documente.
Certificatul lui de naștere. Documente medicale. Un plic cu rezultatele unui test ADN.
A desfăcut foaia.
Probabilitatea de paternitate — 99,9%.
Mâinile au început să-i tremure.
Pe fundul cutiei era o fotografie veche. O Marta tânără râdea. Lângă ea stătea bărbatul căruia Leo tocmai îi mulțumise de pe scenă — același miliardar care stătea la masa principală.
Și o scrisoare.
„Mult timp nu am putut să mă hotărăsc să-ți spun adevărul. Credeam că el nu va afla niciodată despre tine. Dar când am înțeles că s-ar putea să nu mai am timp să spun lucrul cel mai important, am decis că trebuie să știi cine ești. Nu am vrut să-ți distrug viața. Am vrut doar să cunoști adevărul.”
De jos se auzeau toasturi pentru familie și viitor.
Leo s-a așezat încet pe marginea patului.
Abia acum a înțeles că, respingându-și mama, poate că și-a respins propriul nume.
